Stau la coadă la casa de marcat și văd o imagine dezgustătoare. O biată bătrână, cu mâinile tremurânde, uneori scăpându-și monedele și ridicându-le la loc, stă în fața casei de marcat, iar în spatele ei se află un cuplu de majori:
o fată cu… totul bun, și prietenul ei, care nu este de naționalitatea noastră, care oftează, își dă ochii peste cap și, în general, încearcă să arate că este deranjat.
Deodată, casiera a dat la o parte cumpărăturile bunicii – câteva mere – și i-a spus bunicii să își numere banii mai târziu și să se întoarcă la coadă. “Cine a lăsat-o să intre aici în primul rând?”, a spus bătrâna, al cărei corp avea mai mult silicon decât sânge.
“Nu știu deloc. Se fac noi promoții și se adună tot felul de mizerii”, a spus casiera. După aceste cuvinte, am vrut să intru, dar un bărbat cu un carnețel a ieșit de la capătul cozii și i-a spus casierei:
“Da, datorezi o amendă, femeie, și ești și concediată, fă loc pentru o față de masă. Iar tu”, a arătat spre încărcător, “ia căruciorul și du-te cu bunica ta la supermarket, să mănânce ce vrea, pe cheltuiala mea.
Și atunci casierița, care fusese deja concediată, a intervenit furioasă. Eu sunt managerul întregului lanț de magazine, iar tu nu mai lucrezi aici, așa că te rog să-ți scoți vesta. Asta e corectitudine.
